Stau la slujbă și încep spasme... Încep și eu să respir profund. Văd că durerea este foarte concentrată acolo, parcă ar fi un punct nevralgic.. Vreau să stau cu durerea asta din nou... ea nu mă oprește de  la a fi, nu-mi dă viața peste cap, ea este ceva care poate fi trăit cu Domnul.
Respirând, simt cum durerea începe să vibreze în tot corpul, se extinde, nu stă numai acolo în punctul nevralgic, produce vibrații și
uimitor, ca aceste vibrații sunt ca niște îmbrățișări de viața...
Până nu demult voiam să mă ghemuiesc, să bocesc în asta... Dar din nou acum vreau să stau în durerea asta, fără a mă întrista de la ea, fără a fi ceva ce nu-mi doresc, ea e firească. Vine și greață și nemișcarea de durere... Doamne vino în asta... din nou vibrează
în corp și se extinde, uimitor parcă din durerea aia s-ar risipi energie, viața în tot corpul. Referitor la asta în ultimul timp
sunt uimită de câtă putere simt in mine... Și stând în durere și ascultând-o îmi dau seama că nimic nu se poate întâmpla rău,
nu mi-e frica de nimic stând în asta...
Doamne, Slavă Ție!
Îmi dau seama că acest chin al femeii este de secole și poate chiar și Biserica a contribuit la el...  Menstruația mă desparte de
Domnul, nu am voie în Biserică, e clar că e ceva rău, e ceva necurat... Așadar sunt necurată pentru că o credință culturală
afirmă că este ceva rău, este spurcăciune... Și toată presiunea și stigmatul pe asta.
Doamne, cum poate ceva cu care nu intru într-o relație de voință și să aleg liber, să fac ceva sau nu, să mă îndepărteze de Dumnezeu? Menstruația este ceva firesc, normal și de folos chiar pentru organismul meu, nu este ceva dăunător.
Doamne binecuvântează acest stigmat și presiune pusă pe femeie din cauza asta. Doamne miluiește și vindecă Tu! Multă pace și liniște și ajutor în durerea mea. Durerea este, dar pot trăi cu ea în pace.

Doamne slavă Ție!

O fată ortodoxă