Doamne ajută!
Simt atât de multă liniște în sufletul meu. Este minunat.
Problemele care apar în viața mea sunt mult mai ușor de traversat alături de Domnul. Mintea mea este mai trează și îi poate da slavă Domnului pentru toate minunile care se întâmplă în viața mea. Mi se pare o minune că mi-au dispărut din minte acele imagini înfricoșătoare care îmi arătau cum o să mor. Efectiv mi-am văzut moartea în minte în mai multe variante. A fost extrem de chinuitor.
Astăzi mi-am amintit de momentul când am vrut să mă sinucid. Doamna doctor mi-a spus că Domnul m-a salvat și nu colegele de cameră. Așa este. Îi mulțumesc Domnului pentru că m-a salvat. Mi-a fost atât de prieten acest gând al sinuciderii încât acum că se departează de mine aproape că nu știu cum să trăiesc fără el. Simt o stare de libertate în sufletul meu. Nu mi-am imaginat că este atât de dureros să mă despart de vechiul om din mine. Dar este și minunat în același timp.
Până să mă îmbolnăvesc, aveam o părere foarte bună despre mine, mă credeam buricul pământului. Și aveam și un tupeu fantastic. Multe persoane mi-au vorbit despre acel tupeu al meu în sensul de a mă liniști de a-mi vedea lungul nasului. Nu am vrut să ascult de nimeni. Cum să ascult dacă mă credeam cea mai tare din parcare. Aveam atât de multă neliniște în mine! Boala aceasta parcă mi-a scos toate figurile din cap, parcă sunt și eu aproape om. Ce minunat este să fii aproape om. Este minunat. Singurul inconvenient legat de această boală este frica pe care mi-a provocat-o. În esență, nu am de ce să mă tem, acum pot să văd mai clar aceste lucruri. Iau un tratament care mă face bine și îmi vindecă multe dintre problemele pe care le am. Eu chiar îi dau slavă Domnului pentru boala mea. Este minunat să suferi de tulburare afectivă bipolară-tip depresiv. Este minunat pentru că fără ea nu m-aș mai putea ruga atât de des și intens. Ea îmi amintește de Domnul, de faptul că fără El nu pot să fac nimic, că am nevoie de El mai ceva ca de aer.
Cred că depresia mi-a devenit atât de prietenă, ne cunoaștem foarte bine. Ce minunat este să o duc cu Domnul. Fără El aș fi înnebunit mai tare. Dar așa, este simplu. Cunosc cum este să se instaleze depresia care îmi vorbește foarte des și mult. Îmi povestește foarte multe despre mine și mai ales mă amenință numai că Domnul îmi vine în ajutor și slavă Lui reusesc să îl ascult din ce în ce mai clar. Depresia îmi spune că nu mă voi face bine niciodată, că mă voi îmbolnăvi mai rău, că nu are sens să fac vreo treabă pentru că nu are rost etc. Numai că îl ascult pe Domnul care mă învață să nu o cred și să am nădejde.
Parcă prin boala aceasta îmi vorbește foarte des și mama. Mama m-a descurajat tot timpul, niciodată nu a avut încredere în mine și nici în Domnul. Am foarte multă nădejde că Domnul mă va ajuta să o iert pe mama pentru toate câte s-au întâmplat.
Doamne ajută.
SM