Draga mea doamnă învățătoare,
 
Ați avut mulți elevi și nu știu dacă vă mai amintiți de mine. Sunt fetița aceea cu două codițe, din banca a treia – a patra, extrem de timidă și sfioasă. Nici eu nu-mi amintesc în amănunt despre dumneavoastră, îmi amintesc că erați serioasă spre dură, că erați bătrână, eu am fost ultima dumneavoastră generație. Îmi amintesc că nu zâmbeați foarte des, deși am prins și momente în care făceați acest lucru.
În ultimii ani m-am gândit des la dumneavoastră și, vă mărturisesc, de cele mai multe ori cu revoltă și supărare, și cred că v-am mai scris o scrisoare despre asta. Acum însă vă scriu din cu totul și cu totul alt motiv. Mi-am propus de multe ori să trec pe la școala din cartier unde am petrecut patru ani cu dumneavoastră, să cer informații și un număr de telefon de-al dumneavoastră ca să știu măcar cum anume trebuie să mă rog pentru dumneavoastră, pentru vii sau pentru adormiți. Dar am tot amânat momentul deși școala e foarte aproape de locuința mea. Frică, emoție...
Doamna învățătoare, azi am mers la cursuri la facultate, iar la ultimul pe ziua de azi ne-au repartizat pe fiecare la școli în Iași unde să facem practica. Doamna învățătoare, pe mine m-au repartizat la școala din cartier unde eu am învățat in clasele I-IV. Am crezut că îmi stă inima în loc și la propriu și la figurat, am rămas fără cuvinte!!!
Imediat după ce s-a terminat cursul m-am dus la doamna profesoară de la această școală care e îndrumătoarea mea și am întrebat-o de dumneavoastră. Și... mi-a zis că dumneavoastră ați murit, imediat ce ați ieșit la pensie v-ați îmbolnăvit și nu ați mai trăit mult timp. Am simțit că ceva se rupe în mine... inima îmi bătea tare, capul îmi bubuia de durere, îmi venea să plâng dar nu puteam...
Mergeam pe stradă și nu știam încotro să merg... m-am oprit într-o biserică.
Nu mă simțeam vinovată pentru că am fost supărată pe dumneavoastră, dar am început să mă gândesc la faptul că seriozitatea dumneavoastră venea și din acest motiv, că nu vă simțeați bine... uneori mama îmi mai spunea că nu vă simțiți bine.
Și acum... cui folosește să fiu supărată pe dumneavoastră? Inima mea nu mai vrea să ducă supărarea asta pe dumneavoastră...
Doamna învățătoare Elena vă iert din toată inima și Dumnezeu să vă odihnească sufletul la loc de odihnă de unde a fugit toată întristarea și suspinarea!!!
Sunt uimită cum lucrează Dumnezeu... interesant e că azi am simțit nevoia să citesc cu atenție și des rugăciunea pentru vrăjmași... am citit-o și în tramvai iar pentru că aveam ore la Teologie am intrat în Catedrală și am mai citit-o o dată chiar dacă știam că întârzii, așa m-a îndemnat ceva din interior... și îmi răsunau în minte cuvintele „Doamne binecuvintează pe vrăjmașii mei. Și eu îi binecuvântez și nu-i blestem”. Dumneavoastră, doamna învățătoare nu ați fost dușmanul meu dar eu în supărarea mea de copil așa v-am considerat, de aceea am nevoie să vă iert și să vă binecuvântez. Rugăciunea asta m-a ajutat și m-a pregătit să aud vestea despre dumneavoastră!
Mulțumesc Doamne pentru cum lucrezi cu mine pas cu pas! Sunt uimită! Doamne, îmi vine să Îți spun: SĂRUT MÂNA pentru dragostea, finețea și delicatețea cu care mă binecuvântezi!
 
Acesta a fost motivul pentru care v-am scris doamna învățătoare... să vă spun că vă iert din toată inima mea și că am fost tare tristă când am aflat că ați murit. Pentru mine nu ați murit, abia acum începeți să trăiți. Ținem aproape în rugăciunea mea pentru sufletul dumneavoastră!
 
Realizez că dumneavoastră, mama... oameni care m-ați rănit, sunteți extrem de importanți pentru că fără voi eu nu aș fi putut să devin ceea ce azi sunt! Foarte interesant!
 
Rămas bun doamna și draga mea învățătoare Elena! Mulțumesc pentru tot ce ați pus bun și frumos în mine și DUMNEZEU SĂ VĂ IERTE pentru ce ați greșit față de copilul din mine, și eu vă iert și vă binecuvântez! Amin!
 
Cu bucurie și tristețe în același timp, unul dintre copiii dumneavoastră,
Mihaeluța