Maică,

Ce am lucrat acum la tema Labirintului m-a zguduit tare. Am ajuns acasă și am făcut o mică rugăciune. Apoi am început să citesc din Biblie, ca de obicei, la întâmplare din Noul Testament. Și acolo am citit că ne poruncește Doamne să iertăm, ca și Tatăl nostru să ne ierte pe noi...
Au intrat atât de adânc în inima mea cuvintele astea și I-am spus că eu vreau să iert, dar nu înțeleg de ce Îmi spune asta acum: pe cine și ce să iert? Și mi-au venit toți cei pe care i-am trecut azi lucrând la Labirint, pe toți cei de la care am învățat să urăsc omul și femeia.
Maică, Adam și Eva acum sunt în Rai, nu? Asta înseamnă că sunt sfinți, nu? Nu formulasem încă întrebările astea când am simțit nevoia să o rog pe Eva să mă învețe să nu fac ca ea, să mă învețe să îmi asum greșelile și căderile... Știți, am simțit-o ca pe o mamă... Am rămas uimită că nu am cerut ajutorul Maicii Domnului, dar simțeam nevoia de ajutor de la cineva "pățit", cineva care să fi trăit cu vârf și îndesat atât iubirea Domnului, cat și despărțirea de El...
S-a făcut liniște. I-am cerut Domnului să mă ajute să iert, să mă ajute să mă accept ca om, cu toate ale omului. Am rămas atât de uimita să realizez că Domnul S-a făcut om și mă poate învăța chiar El, ca un "pățit"! Incredibil!!! Dumnezeu se face Om, pentru ca omul Lui a refuzat să fie dumnezeu și vine El să ne învețe! Și mai am tupeu să cred că nu mă iubește, că e rău, mofturos, că mă va pierde din plăcerea jocului căci mi-am creat imaginea că Dumnezeu e un păpușar care se "joacă" cu noi și de asta suferim.
Iertați-ma! Eu tot cad, mai nou, când în una când în alta și parcă mi-e frică să vă scriu, dar am nevoie să fac asta!
Doamne ajută!
Hristos a înviat!

CV