Maică, și cum ați spus:
pocăința este singura cale de trăire duhovnicească în neconfortabilul „ceea ce este” cotidian pentru că dacă e neconfortabil, la nivelul la care sunt eu, înseamnă că eu nu sunt cu Cel Ce este în acest ce este cotidian. Și de aia e nevoie de pocăință. Dacă sunt cu Cel Ce este, ceea ce este cotidian nu mai e neconfortabil, ci devine bucurie. Ăsta e un răspuns la mai multe din ultima vreme. Mulțumesc mult.
Cr
Da, asta este!
Da, asta este!
Mulțumesc și eu!
Maica Siluana