într-o noapte, pe o stradă pustie
un om s-a oprit
lângă trupul unei păsări
doborâte de frig...

a ridicat-o din zăpadă
a privit-o de-aproape lăcrimând
şi-a rămas nemişcat în ger
strângând pasărea moartă la piept

tot mai tare
tot mai îndurerat

până bătăile inimii lui au început să migreze
în aripile ei reci
suspinele, în nervii ghearelor încleştate
suflarea lui caldă, în zborul îngheţat din pieptul ei...
..................................................................................

puţin înainte de a se ivi zorii
şi de a dispărea în lumină cu el
Dumnezeu s-a oprit
zâmbind
lângă trupul unui om
doborât de dragoste...