Mă tot întreb, de ce mi-e fusta lungă –
moda este altfel…
 putreda vişină al pliului, albit de vechime
s-aşează azi mai bine ca oricând?...
Nici nu mi-e ruşine cu-această
haină a mea?!...

Mă-ntreb apoi, de ce îmi zice lumea că-s
Bătrână?! Sufletul mi-e tânăr!
Nu vedeţi?...
Părul de la poartă mai gustoase poame
Şi mai multe ne oferă…
Gratuit.

Mă întreb adesea, cum de nu-ţi mai place
tinere, că ştiu mai multe decât tine –
ninsoarea crudă de pe creştet,
nu în zadar făcutu-s-a…
voi, cu pomezi azi o obţineţi.
Mintea, crudă vă rămâne!

Ochiul, acoperit de dioptrii, copile
La lampă-n miez de noapte, obositu-l-am –
Monitorul nu se inventase, nici banii
Nu curgeau din UE…
Pământul l-am grăpat cu sapa şi cu mâna;
Roadă fu peşin, pe-ndestulate ploaia…

Mă tot întreb, copile, de  ce nu-ţi place vorba –
De-i cu două tăişuri, adevărul spune şi îndreaptă…
Cin’ să te mai formeze, daca mama nu e
Şi te hrăneşti cu bani a căror soartă nu le-o ştii?!...
Mă lasă-n haina veche, vişinie! E curată:
Îi amintire de la mama ce-o are de la buna…