Două aripi ne-a dat Domnul în dar,
Postul și cu rugăciunea cea plină de har.
Cu ele cobori pe Creator, din Cerul Său
Și te înalți, tu omule, spre Dumnezeu.

Te ridici deasupra nevăzuților vrăjmași
Și iei puteri nebiruite, de rele să te lași.
Devii mai bun, virtuțile ți le sporești
Și-n duhul cel duhovnicesc, tu crești.

Dar vai, ce greu e să transpui în faptă,
Rugăciunea cea smerită și curată,
Că mii de griji atunci se îngrămădesc fierbinte,
Să te oprească, să nu mergi înainte.

Vin zeci de gânduri rele sau fără de folos,
Ca să nu mergi drept pe calea lui Hristos,
Te împiedică, și te opresc, te leagă-n jocul lor,
Și îți curmă, spre ceruri duhovnicescul zbor.

Să folosim, tot ce Dumnezeu ne-a dat în dar,
Să nu lăsăm, să treacă timpul vieții în zadar,
Postul și cu rugăciunea să ne înalțe spre mântuire,
Ca la sfârșit, toți să ajungem în cereasca Împărăție.