(fragment)

„Ţi-am împrăştiat caracteristicile peste tot... am vorbit vrute şi nevrute, de toţi şi de toate. Mi-am dorit imposibilul din posibil şi am reîncarnat fericirea într-un chip nevăzur de înger... al tău. Mi-am îmbibat cămaşa în esenţe de migdale spiralate şi am uscat-o răsuflând prin ea ca prin vis. Am aruncat esenţa în ghiveciul unei flori de mai dintr-o melodie vagă, discretă, pe care obişnuiesc să o fredonez după ora de muzică. Am îmbrăcat cămaşa umedă încă, dar mi s-a părut aspră în cuvintele monotone, lipsite de înţelesul concret, concis şi totuşi atât de profund. Am ieşit cu ea prin ploaia măruntă ce scălda universul vast şi monoton... “

Concursul Tinere condeie (Iaşi) , secţiunea eseuri, menţiune