Azi a murit un sfânt,
a murit sfântul, dar nu și omul din el.
La moartea lui mă mir că eu  mă bucur,
căci el fusese sfânt numai în ochii mei.
Sfințind eu omul, m-am transformat în iad,
să pot să pun hotar între mine și el,
Dar n-am putut trăi eu iadul
Doar pentru ca un om să fie sfânt...
Și sfântul s-a sinucis în ochii mei.
Azi a murit un sfânt, dar a rămas omul
Și parcă totuși omul este sfânt.