Doamne și Stăpânul vieții mele,
Răbdat-ai patimi, cruce și piroane
De iad ca să mă scapi și de-ntuneric
Pe mine cel nemilostiv și mult netrebnic.

Pe cruce eu Te-am răstignit,
Când Trupul blând și sfânt,
În patru pene Ți l-au pironit,
Ca pe un tâlhar la moarte osândit.

Pe capu-Ți sfânt și luminos,
Cunună grea au îndesat,
Iar spinii cei usturători
Obrazu-Ți sfânt cu sânge l-au brăzdat.

Scuipări și palme, batjocură Ți-au dat,
O, Miel dumnezeiesc, cum de ai răbdat,
În spate când Ți-au pus o cruce grea,
Prin ea să-mi ștergi nelegiuirea mea?

O, vai mie! Ce-am făcut?
O, Miel blând, nevinovat,
La moarte crâncenă eu Te-am dat
Împreună cu neamul cel ce Te-a judecat!

În fiecare zi prin vorbele deșarte
Cu sulițe și azi Te-mpung în coaste.
Prin fapte de rușine mereu Te amărăsc
Și tot cu fiere Te hrănesc.