Sub o frunză, un grăunte
Într-o umezeală stă,
Prin găurelele mărunrte
Soarele lumină-i dă.

O minune! Se ivește
Copilul copacului,
Prinde rădăcini și crește
Fără grija nimănui.

Boabe de grâu aruncate,
Încă din toamnă-n ogor,
Lasă fire revărsate,
Ce cresc fără ajutor.

Ce minuni  ar mai vrea omul,
Când din floarea cea de mai,
Toamna își culege rodul
Cu dulceața cea de rai?

Ce minuni ar trebui
Să dea Domnul pe Pământ,
Ca să poată mulțumi
Omul, doar cu un cuvânt?