Mi l-a înfipt un om în suflet
Ca pe o rază din iubirea
Ce ne-o aduci cu adierea
Primăverii dintr-un zâmbet.

Plutesc cu el pe-aripi de gând
Și mă răsfaț  cu frenezia
Nemuritoarei stări- femeia
Ca o Lumină înmugurind.

Înșnuruit în alb și roșu,
Un suflet-crin și un trup-brad,
Îmi va rămâne veșnic camarad
În marea bătălie a vieții.