Oare vreodată-n mine chipul Tău Îl voi vedea
Că mă învinge și surpă pe chipu-mi masca mea?
Și  sfâșiiindu-mi masca, pe chipu-mi să rămână
                IcoanaTa.

Când voi zidi în mine blândeţea Ta și jertfa
Și voi sluji cu bucurie de slugă eu la slugă,
Mă vei chema Tu, Doamne, poate, să Îţi văd chipul
                Uitându-mă-n oglindă.

Dar jertfa acum la mine-i suferinţă,
Trădarea celui ce-l iubești  e umilinţă.
Și astea dor în mine, iar în durere mă apăr răzbunând
Și-n mine prinde rădăcini mânia. Privindu-mă acum,
Mă văd pe mine.