Doamne ajută, Maică!
Am să vă cer un sfat chiar dacă probabil o să mă certați! Am o problemă care uneori mi se pare mai mică și alteori foarte, foarte mare... și anume faptul că nu prea mă plac pe mine! Am scos de pe internet și temele de la Seminarul iertării și cele de la codependență și am început să le fac alternativ. Cred că știu răspunsul la întrebarea pe care vi-o adresez: ce anume e bine să facă un om ca să ajungă să se iubească și să se împace cu el. Doar că uneori mă doare faptul că atât de mult timp am pierdut încercând să îi mulțumesc pe alții și neavând grijă de mine însămi. Vă rog să mă iertați pentru mesaj dar îmi sunteți foarte dragă și mă bucur să pot vorbi cu dumneavoastră!
Anca
Nu tu nu te placi pe tine, om drag,
Ci tu te privești și te judeci cu măsura și concepțiile celor care nu te plac, nu te-au plăcut sau pur și simplu nu le-a păsat de tine. Acum ai vrea să fii mai mult decât le-ar fi plăcut lor, ca să „le arăți tu lor”, ca să te răzbuni, dar iată, că tot tu suferi...
E momentul să te oprești din aceste jocuri și roluri, să te smerești în fața lui Dumnezeu și să împlinești porunca de a te iubi pe tine și a face ce îți dă Domnul putere să faci ca să fii fericită, să te bucuri. Nu uita, bucuria e și o poruncă!
Pentru a ajunge aici ai nevoie să intri într-o relație vie cu Dumnezeu și, cu ajutorul Lui, și cu tine întreagă. Ai nevoie să integrezi în conștiința ta tot ce ai respins, negat, refuzat și îndesat în celulele creierului de sub scoarța cenușie crezând că ai „scăpat”. Dar de acolo se nasc mulți monștri care prind chip în jurul tău, în oamenii cu care relaționezi și viața ta e, din când în când, un adevărat coșmar.
Să pornim la drum, copil drag, și apoi vei putea să iubești pe aproapele în mod real și sănătos.
Te aștept cu drag cu cele ale Seminarului,
Maica Siluana