A rătăcit-o negustorul
Cu ale sale griji - prea multe -
Și a ajuns într-o băltoacă.

Zdrobită de-o așa durere
Îndată ochii și-a închis,
Dar alții-năuntru s-au deschis.

Cu ei văzu Stăpânul ce-o iubea
Și Care, cu-a Lui grijă bună,
O căuta de zor prin mahala.

Și-atunci simți cum dintr-odată,
Un vânt prielnic o ridică chiar din
Băltoaca ce aproape o-nghițise.

Îndată se umplu de bucurie
Și-n Cer cânta Stăpânului
Pentru că nu își pierde Drahma.