Măicuța mea dragă-dragă!
Acum am înțeles de ce îmi dădea părintele Daniel unele canoane în care trebuia să meditez profund anumite rugăciuni, impunându-mi chiar și durata aproximativă a acelor meditații! Acum, de exemplu citesc Psalmul 50, așa, ca un dialog: ”Miluiește-mă Dumnezeule după mare mila Ta” și aud pe loc: ”Te miluiesc, copilul meu după mare mila Mea!”...etc...
După cum bine știți, Măicuță, atât de des am primit și acest canon, încât am ajuns să rostesc acest psalm în somn, în fiecare noapte, pe de rost și cu voce tare, trezind spre audiență pe toți cei din casă...
A trecut mult timp, și iată, acum chiar simt cu adevărat, că, Dumnezeu s-a ținut de cuvânt și m-a iertat, m-a spălat, m-a stropit cu isop și mai vârtos decât zăpada m-am albit, auzului meu i-a dat bucurie și veselie, se bucurau și oasele mele cele smerite, a întors fața Sa de la păcatele mele și TOATE FĂRĂDELEGILE MELE LE-A ȘTERS! Nu m-a lepădat de la fața Sa și Duhul Său cel Sfânt nu L-a luat de la mine! Mi-a dat mie bucuria mântuirii Sale și cu duh stăpânitor m-a întărit! M-a izbăvit de vărsarea de sânge Dumnezeul mântuirii mele și limba mea se bucură de dreptatea Sa! Mi-a deschis buzele și gura mea vestește într-una lauda Sa! Duhul meu umilit, inima înfrântă și smerită nu le-a urgisit! Am înțeles cât de mult I-am greșit și cât rău am făcut înaintea Sa și CHIAR BIRUITOR A IEȘIT CÂND M-A JUDECAT!
Singurele circumstanțe atenuante mi-au fost zămislirea întru fărădelegi și faptul că în păcate m-a născut maica mea. Îi mulțumesc că iubește Adevărul și că mi-a arătat atât de multe din cele nearătate și cele ascunse ale Înțelepciunii Sale!
Trăiesc de ceva timp minunându-mă într-una de toate cele întâmplate mie, dar parcă ceva îmi spunea mereu, că, e și mai mult de-atât! Ce să fie?
Oamenii! Oamenii din jurul meu... Sunt prezenți toți, îi cunosc pe toți, dar lipsește ceva... CE?
Mare mi-a mai fost uimirea, până la lacrimi, când mi-am dat seama! MĂICUȚĂ!!!!! TOȚI SUNT LA FEL DE CURAȚI CA MINE! Nu mai au etichete, nu mai au tabla aia pe care erau scrise atâtea de mine și de alții cu vrute și nevrute! Au doar o tăbliță ca a mea, pe care scrie la fel, la toți: ”FIUL LUI DUMNEZEU” și-atât, nimic mai mult!
Măicuță, mă tot pregătesc de ceva vreme să vă scriu această descoperire, dar am tot amânat în ideea de a găsi și explicația! Și totuși, uimirea mea e atât de profundă, încât nu găsesc nicio explicație! Oare nici nu e nevoie? Oare să fi fost acești oameni atât de curați, sau curățirea lor s-a petrecut în același timp cu curățirea mea? E posibil așa ceva Măicuță? În orice caz, MARE TAINĂ MAI E ȘI ACEASTA! Mi-o explicați sfinția voastră, Măicuță? Sau mai am de lucrat? Sau să îmi văd de treburi, să privesc doar minunea și să tac?
VĂ ÎMBRĂȚIȘEZ CU DOR ȘI DRAG, VĂ SĂRUT MÂINILE FIRAVE ȘI FRÂNTE ȘI VĂ IUBESC MULT MĂICUȚA MEA!
Cu mult respect și recunoștință, al sfinției voastre copil: Kati
Copile drag
Acum, tu copile drag, nu mai vezi doar cu ochii tăi, cu tiparele dobândite pe calea vieții fără El, ci vezi și cu ochii Lui. Acum, fără bârna judecății și condamnării egoiste a celuilalt, „paiul” din ochiul acestuia se vede mic și neînsemnat față de lumina ochilor săi în care-i poți întrezări adâncul amețitor al stării, chiar dacă doar ca potență, de fiu al Lui Dumnezeu în Fiul.
Îți mulțumesc Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce trăiești și-mi comunici și pentru că pui în practică în gesturile mici ale vieții minunile dăruite ție de Domnul.
Cu dragoste și binecuvântare
Maica ta Siluana