Maică, Maică, trebuie să v-o scriu și pe asta! Iertați și binecuvântați!
Mă simt racordată la Viață! Așa vă simțiți și dumneavoastră? Vibrația aceea inexplicabilă, că tot ce fac, fac în cadrul unui întreg... Și fiecare gest al meu se răsfrânge în ceva mai mare. Și cât de greu am înțeles! Începusem să dibuiesc câte ceva acum câțiva ani când vă scriam mai des, dar mi-era prea dragă durerea mea atunci, ca să mă las învățată...
"Oarbă, neghioabă și strâmtă la minte!" - o să-mi tatuez asta pe interiorul brațului stâng, să nu mai uit niciodată că așa sunt :)). Doar e spus clar - Biserica este Trupul și Hristos Capul. Și eu, dragă Doamne, care mai și studiez medicina n-am priceput niciodată...
Că sunt prinsă ca o celulă într-un corp și exact ca o celulă primesc tot ce-mi este de trebuință prin grija Capului și am funcții specifice pe care trebuie să le îndeplinesc - când mă rog dimineața și seara pentru părinți, adormiți, cei dragi și nedragi, cunoscuți și neștiuți, când fac ce fac și studiez ce studiez ca să-mi aduc aportul societății - asta fac - îndeplinesc funcția pentru care sunt creată! Și când mă rog pentru iertarea păcatelor și luminarea mea, tot fac ce face orice celulă - mă țin pe mine sănătoasă și funcțională ca să pot folosi Întregului!
Ah, și mi-a fost atât de dragă dintotdeauna materia vie și n-am priceput niciodată taina ei!... Slavă Domnului că începe să se lumineze și capul meu!!! Și nici nu trebuia decât să mă rog și să mă comprim puțin ca să pot primi cele ce vin. Știți, m-a lovit foarte tare cuvântul ăsta al părintelui Noica - "de mine, n-are nimeni loc în mine". Mi s-a părut că din toate sutele, poate miile de oameni care l-au auzit vreodată, pentru mine anume l-a spus.
Undeva într-un adânc înțeleg niște lucruri care nici nu ies bine prin cuvinte, cuvintele noastre nu-s făcute pentru așa ceva. Dar cred că ăsta e leacul deznădejdii mele - vrăjmașul ne vânează ca lupii pe cerbi sau orice alți prădători prada lor - prin izolare, prin desprindere de turmă - și eu cât stau în turma mea, prinsă ca într-o țesătură cu zeci de fire de rugăciune de Dumnezeu și de Maica Domnului și de sfinți și de îngeri și de toți cei ce stau încă în lumea asta în dragoste și adevăr, nu mă poate răni serios nimic.
Fiți binecuvântată, Maică!
Mila
Dumnezeu să te binecuvânteze, Mila mea!
Da, iată o trezire și venire în sine pentru care avem nevoie să dăm slavă lui Dumnezeu. E atâta adevăr în ce spui pentru că este o descriere, în cuvinte simple, a felului în care Se întrupează adevărul în viața ta, în tine, prin bună-voirea ta. Să nu te sperii când vei mai recădea, când „moartea” trecută își va mai cere „drepturile” pe care și le-a săpat în tine. Ai „satelitul Doamne”, cum spune părintele nostru Rafail ca să te ridici degrabă din întunericul acela din afară.
Cu dragoste și binecuvântare și rugăciune,
Maica Siluana