Oana Sănițariu
Ochii mi-s grei.
restrânși în penumbră
tresar și încearcă
să 'nalțe o rugă...
în plâns și zdrobire,
în caldă-nvăluire
revărs noian de doruri.
în ungher de veghe
nu preget să mă știu
pruncă a Maicii...
și cutez iar să cer.
... și blânda ei lumină
mă mângâie, mă-ndeamnă...
primește-mă în taină,
Acoperă-mă, Maică!