Cerul, până ieri ascuns în ceaţa densă
Trimite semn divin nainte de
Botez: să nu uite omul – ce-i trecător,
Ca apa trece… doar Duhul, azi în sărbătoare
Înalţă fierbinte, întreită rugă,
cu deșarta-ne vorbire să nu umplem mintea…
Epifanie. Porumbeii, alb, albastru, roșii,
Duc  al minţii plâns lăuntric și a
Inimii sfărmare :”coborîv-a Domnul oare
 să ne spele azi de tină
sau așa rămâne-vom - pe vecie:
în nelumină…
Epifanie.  Scrie-sa Domnul cu-ale
Sale litere de aur:
„Astăzi, Eu arăt mulţimii că aceasta
Mi-e voinţa: Duhul Sfânt spre Fiul să
Coboare;
Voi să știţi, ce voit-am, este-nscris
În cartea vieţii:
și cu litere nescrise, prin iubire,
Din vulcan nestins de ură
În vulcan aprins de pace voi să dăinuiţi!...”
Epifanie. În lumina arătândă, acolo sus,
Pe crengi de dor
Porumbelul sfânt coboară pe al Fiului
Său umeri: „viaţa însăși vă e darul!
Voi s-o știţi a preţui!”