Doamne, Te iert! Pentru că nu Te înțeleg, pentru că mă doare, pentru că eu nu am vrut, Te iert Doamne, dar iartă-mă și Tu! 
Doamne, am venit să-Ți spun că mă doare, că mă simt dărâmată, ca să aflu că Biserica Ta mă condamnă. Nu o fi așa, dar eu așa simt. Și nu Te înțeleg, dar știu că trebuie să accept. Doamne, pentru că doare Te iert și pentru că Te iubesc primesc toate. 
Iartă-mă și mă miluiește!
Și nu pleca!!!
Doamne, nu pleca!
 
Apoi m-am liniștit și I-am dat slavă pentru toate. 
 
Maică, e tare greu! 
Eu acum m-am liniștit... m-a linișitit. Dar înainte de asta am făcut urât tare. Acum, slavă Domnului că tot pe El m-am răzbunat, tot cu EL m-am certat! Tot pe El Îl răstignesc pentru păcatele mele! Știți ceva, să mă indure până voi învăța și eu... că de asta a venit, nu? Măicuță, nu știu dacă mă încăpățânez eu sau chiar e nevoie de timp.
Știți, nu de puține ori Îi cer să plece căci simt că eu de unde sunt, nu mă mai pot mișca. Apoi îmi dau seama cât de mult doare lipsa Lui și  Îl rog să stea, că doare dar merg mai departe, încet, încet. 
Am un bagaj enorm în spate... l-am umplut mai ales cu slava deșartă și mândrie. Și mai îmi cere să renunț la ele. Și atunci mă zbat până la sânge că nu vreau. Da... am scris nu vreau.  Mi-ar fi plăcut mie să fie nu pot, că putea EL. Dar nu vreau, căci sunt ca și Kinder Bueno... delicioase când te desfeți cu gustul lor, dar grețoase după ... ei, Kinderu încă mai e cum e! 
Îmi lipsiți mult, Măicuța mea! Mai trag câte o trântă și nu e nimeni... să mă ia de mână, să îmi spună să mă ridic, să îmi arate că am chicat... uneori nici nu îmi dau seama că am chicat. Uffff!!! O fi știind Doamne de ce v-a răpit așa! 
În rest eu prea harnică cu seminarul și labirintul n-am mai fost. Am făcut rugăciunea cât am putut. Dar din oarece motive am ales să fac altă treaba în loc... nu știu dacă am ales bine... speram mereu să termin treaba și să mă apuc, dar nu mai aveam forța. 
Îmi pare rău că nu pot scrie ce mă doare... dar pun în rugăciune(???)... vorbire cu Dumnezeu, că uneori e prea îndrăzneață (? mai degrabă nesimțită cred). Dar Doamne, pentru oarece motiv mă rabdă și mă ajută. Așa că am încredere în EL (nu de alta, dar fără El aș înnebuni de durere... pe bune!!! Pentru lipsa Lui, nu că doare câte una alta pe aici). 
Vă îmbrățișez cu drag și dor. 
Un copil răsfățat.
C. V.