Nu știu de tu mă mai veghezi
De ochii mei plini de lacrimi tu îi vezi
Nu am simțit vreodată îmbrățișarea ta,
Sau dacă te doare durerea mea.
De mă iubești nici nu mai  întreb
Sau de-ți pasă dacă eu  mă pierd
Rugăciunea ta pentru mine către ceruri
Eu nu o pot auzi, nici simți  ale tale suspinuri.
Dă-mi speranța de a crede în călăuzirea ta
Îmi simt sufletul mergând pe pietre fierbinți
Auzi tu, ale inimii mele tainice rugăminți?
Auzi tu, sufletul meu ce plânge de zor
Înnebunit de dor, de ciudă până mor?
Plângând  de dor de Dumnezeu
Și nu găsesc alinare nicăieri
Unde ești îngerul meu drag?
Alină-mi sufletul pribeag
De ți-e greu să mă privești
De viața mea e atât de rea
Încât  să eviți privirea mea
Nu mă lăsa în mocirla grea
Chiar dacă ți-e silă de ea
Aș vrea să pot zâmbi iar
Să simt ocrotirea ta –n dar
Să mă smulgi tu din betonul cotidian
m-am saturat să  mor  în patimi iar
schimbă acul vieții dincolo de banal
că trec printre prăpăstii și abisuri
Împlinește tu ale sufletului mele visuri
Eu vreau doar să fiu cu Dumnezeu
Dar nu știu cum oare să-I fiu pe plac
Când în monotonie și tristețe mă complac
Mă tem că am să fug departe
De cei ce nu-mi dau pace
De viața mea, de amar și de durere
De patimi multe și nefericire
Poate așa prin păduri și pustii
Îmi voi găsi liniștea minții
Poate așa biet sufletul meu
Va trăi mai aproape de Dumnezeu.
Nu știu de fac rău sau bine
De aceea am așa mare nevoie de tine.
Alină-mi tu fruntea care frige
gura care nu mai poate să strige
Vino, Doamne! Vino, Doamne!
Nu mai pot decât să îngenunchez
Și strigătul mut, plin de durere să ți-l cedez
În fața lui Dumnezeu, pentru mine, să pledezi
Și să-mi aduci dorita alinare
Bucuria cea mai mare,
Dorul împlinit,
Visul  meu cernit
Întors spre lumină,
Pe-o cale senină,
De  dor înflorită.
Îngerul meu drag
Te aștept în prag
Vino,  dar, bucurie senină
Vino, tu,  înger de lumină!