Măicuță,
eu sunt mult mai în urmă față de surioara Cr!
Dar am avut și eu o fracțiune de trăire ca și cum mi s-ar spune să nu visez, să nu-mi fac planuri, să nu îmi fac iluzii cu viitorul meu sau să gândesc că mâine va fi așa sau așa, ci doar să mă bucur de fiecare clipă.
Mie încă mi-e greu să mă predau în voia Domnului; există o parte din mine care ezită ( habar nu am de ce poate acea parte nu e vindecată poate mai are răni), dar nădăjduiesc în Domnul că împreună vom reuși. Așa să-mi ajute Dumnezeu.
Măicuța mea dulce când ați scris: Ești vie și cu Cel Viu și asta îți ajunge!, mi-ați făcut așa o poftă că-mi venea să plâng și ziceam vreau și eu. Vreau și eu!
Dar sunt și eu vie, nu?
Încă mai sunt uneori copil nătâng încă mai sunt uneori rea sau proastă sau mândră, dar acum nu mai pot spune că Dumnezeu nu mă iubește că-mi stau mărturie toate clipele frumoase ce le-am petrecut cu Domnul, toate bucuriile toate mângâierile și toate aventurile mele cu Domnul. Și știu că e straniu dar e simplu și lin să vezi viața ca o aventură cu Domnul. Greșesc?
Mă doare sufletul pentru cei din jur, că unii nu cunosc bucuria de a fi cu Domnul dar le las în grija Domnului.
Cu multă pace în suflet vă sărută cu mult dor copila dumneavoastră de departe,
Cami
Cami, copil drag,
Nu greșești deloc! Cuvântul „aventură” a căpătat sensuri care par departe de Dumnezeu, dar asta numai pentru cei care nu au o relație vie cu Domnul! Este exact cum spui, copilul meu drag și viu: e simplu și lin și e o adevărată și duhovnicească aventură să trăiești cu Dumnezeu viața de fiecare clipă.
Desigur, mai cădem! Viața „automată”, „programele” și „virușii” dobândiți prin copiere-mimare a răului din jurul nostru ne face de multe ori să fim răi, să cădem, dar de îndată ne dăm seama de mila lui Dumnezeu și ne pocăim și Domnul ne iartă cu drag și cu bucurie și așa învățăm de la El cum să fim!
E ,cu adevărat, o minunată aventură!”
Te îmbrățișez cu recunoștință și prețuire,
Maica Siluana