Plină de înțelepciune mintea-i
Cumpăni a  creuzetului vreme – fapte ce
 în valuri lungi de neguri,
cu parfumuri nestemate
satură pământu-acesta însetat și-al
cărui lapte, îl secase din prea multa foame,
pe țarina  goală trăind cel urgisit...

Traversând cu mintea-i clară
Limpezimea-neguroasă a-ndoielnicilor
vise – țara vrând s-o traverseze din
Carpați  și pân-la Tisa - Eminescu
Își semnase doar sentința: la nebuni
Poetu-acesta! Prea ne stă-n cale acum...

Rătăcind prin a grădinei de flori plină
și cu pietre, lângă-o șubrezită rădăcină,
De a secetei-nsetare o-nvechită cărămidă
Lovi geniul lângă tâmplă, din arcadă țâșnind
Sânge...și în greaua-i zvârcolire somnul
Morții îl cuprinse; cine te ucise oare:
Bietul nebun sau pleiada României?!...