Nu, măicuță, nu am o întrebare, am un răspuns, o experiență de împărtășit acestui băiat deznădăjduit...
Am practicat sodomia din copilărie și până la sfârșitul adolescenței. Nu știam ce efect devastator va avea asupra sufletului și vieții mele.
E adevărat, practica aceasta a încetat de mult. M-am însurat și am avut copii, dar emoțiile, gândurile bolnave ale acelor experiențe au continuat să existe în creierul meu.
Așadar, acele emoții bolnave se declanșează automat la vederea unui bărbat, la simple atingeri întâmplătoare sau, de pildă, la răsfoirea unor reviste porno. Dacă există, nu înseamnă că sunt și normale, că trebuie să le accept.
SUNT LIBER SĂ MĂ ÎMPOTRIVESC. Cine mă oprește?
În afara voinței trupești, mai există una, liberă de ceea ce dorește trupul, voința aceea LIBERĂ care se împotrivește.
Nici acum n-am scăpat de firea cea bolnavă a trupului. Am un război de câștigat cu trupul meu, împotriva cărnii mele.
Încă am visuri erotice cu bărbați, mă îngrozesc, dar nu le accept, fiindcă nu sunt normale.
DUMNEZEU NU M-A FĂCUT AȘA.
Am greșit din neștiință, SUNT VINOVAT și acum plătesc.
Uneori mi-e scârbă de mine dar nu deznădăjduiesc.
Există vindecare. Nu de la mine, de la mine voi avea parte doar de emoțiile acelea bolnave, vindecarea va veni de la Dumnezeu, printr-un duhovnic iscusit. Al meu mi-a spus că nu are nimic împotriva homosexualilor, tocmai pentru că a văzut lupta mea. Atunci am prins curaj și am mărturisit tot. Câtă rușine am simțit, câtă rușine, fratele meu deznădăjduit!
Caută și găsește un duhovnic bun, care dorește cu adevărat să fie alături de tine, în lupta ta, în zbaterea ta!
Uneori cad, atunci alerg la duhovnic, îmi reiau de fiecare dată viața, pun de fiecare dată început bun. Poate rușinea aceasta, atât de intimă și permanentă este „pedeapsa” pe care mi-o dă Bunul Dumnezeu.
N-am scăpare de firea bolnavă a trupului?
- Am.
Cât pot, mă împotrivesc, în plus am ajutorul duhovnicului. Firea cea bolnavă a trupului mă cheamă mereu la repetarea păcatului.
Dar fac tot ceea ce pot. Mă împotrivesc necontenit. Alerg la duhovnic, la spovedanie, la Dumnezeu.
Așa, frățioare, traiesc cu nădejdea că într-o zi, Dumnezeu va revărsa harul LUI asupra mea și mă va vindeca. Sunt bolnav, mă împotrivesc bolii, alerg la duhovnic și cer ajutorul lui Dumnezeu.
Dragul meu, deznădăjduitul meu frate, nu-ți cunosc numele, dar oricum te numești o să mă rog pentru tine. Fă și tu același lucru pentru mine!
Dumnezeu să se milostivească de toți cei ca noi, să reverse asupra noastră harul Lui tămăduitor!
Maica Siluana, roagă-te și pentru noi!
Amin.
Nicolae
