Sărut-mâna,
Maică am găsit un fragment din cuvintele părintelui Arsenie Boca, pe site-ul părintelui Serafim, și mi-a amintit de ce spuneți dumneavoastră. Orice citesc acum îmi aduce aminte de dumneavoastră. :)

„Să începem ca și o poveste, ca și pe vremuri, ca și pe vremuri imemorabile când țăranul român era la munca câmpului, singura lui grijă era cum îi va fi recolta. Alte griji nu mai avea. Și nici de asta nu avea nevoie că știa că oricum dacă e creștin adevărat atunci Dumnezeu are El grijă de recolta lui. Eh, la acele timpuri trebuie să ne întoarcem noi acuma că tare am luat-o razna. Așa o luăm noi pe coclauri să fie mai greu decât trebuie. Că așa-i neamul românesc. El trebuie să se zbată că-i place lui. Îi place să se zbată dar și multe izbândește că e bine, e bine. E bine să fii cu Dumnezeu să ai pace, să ai pace multă, multă de tot. Când ești cu Dumnezeu nu-ți mai trebuie nimica. Așa că, române, ce tot alergi? Ce tot alergi încolo și încoace și nu dobândești nimica. Cineva tot îți spune că acolo vei găsi nemurirea. Dar n-o găsești în lucruri exterioare că n-ai cum. Uită-te acolo înăuntru, în inima ta blândă și vei vedea că numai Lumina îți poate aduce valoarea aceea care o cauți de atâta vreme. Care ai pierdut-o, ai risipit-o. Dar n-a fost vina ta că de ce ar fi vina ta? Au venit alții și ți-au băgat tot felul de chestii prin cap cum că trebuie să faci aia și aia și aia ca să fii fericit dar fericirea nu vine. Nu vine așa. Ea se dobândește. Și cum se dobândește ea? Numai prin muncă. Muncă. Muncă interioară. Acolo trebuie să muncești române. Numai acolo, numai acolo, numai acolo. Așa că ascultă-mă, dacă mai ai acolo, mai găsești undeva în tine voință, ascultă-mă ce-ți spun acum. Tot binele îți vreau eu. De ce ți-aș vrea răul? Oprește-te! Atâta tre' să faci, să te oprești. Să te oprești și să privești iară firul de iarbă, să vezi floarea să-i simți parfumul, să te închini la sfântul Soare și să-I mulțumești că ți-a mai dat o nouă zi. Să asculți foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor și acolo, acolo, în liniștea aceea, în liniștea aceea multă acolo să te găsești tu pe tine din nou. Și vei deveni ce-ai fost cândva iară.”
Din toate astea eu fac foarte, foarte puțin. Dar încerc să ascult de maica Rafaela în grija căreia m-ați dat.
Vă îmbrățișez tare, tare.
Cu drag,
Nico