Dragă Ștefania,
  
Îți scriu această scrisoare, deși îmi vine greu să scriu unor persoane pe care nu le cunosc, dar vreau să mai ai încă o mărturie că se poate și altfel. Sunt măritată de 36 de ani cu un bărbat alcoolic și violent mai ales în limbaj, dar, deși nu m-a lovit sau bătut în sensul cunoscut al cuvântului, m-a înghesuit prin colțuri și fiind un bărbat înalt și voinic, iar eu o persoană mică și slăbuță, nu mi-a fost totuna și chiar mi-a fost teamă că am să o pățesc odată. Dar de-abia așteptam să scap din mâinile lui și să iau o distanță de siguranță și iar începeam cu injuriile și cu reproșurile și cu țipetele și zbieretele de nemulțumire și de nervi și de nedreptate și de neadevăr, pe care le simțeam în sufletul meu clocotind ca un vulcan, care erupea și, deși, spuneam tot ce aveam de spus și tot ce simțeam că nu mai vrea să stea ascuns, nu mă simțeam niciodată mulțumită cu cât am spus și cât de vehement a fost, că parcă mai trebuia să spun ceva. El la rândul lui clocotea de nervi și spunea și el ce avea pe suflet și ce îl nemulțumea și ce credea el că este adevărul. Fiecare aveam adevărul nostru și nu lăsam nimic. Mă rugam la Dumnezeu să mă ajute să nu îl urăsc și astfel să fac imposibilă conlocuirea cu acest om, cu care mi se părea că nu mai am nimic în comun. Așa a trecut o viață de om. O viață lipsită de bucurii. O viață fără amintiri frumoase la care să te gândești la bătrânețe. O viață irosită în zadar. Când l-am găsit pe Dumnezeu și am început să citesc și să învăț de la mari duhovnici ai lumii ortodoxe, care fiecare adaugă sfaturi peste sfaturi ce trebuie făcut, când am înțeles ce important este să fie așa cum vrea Dumnezeu și că sfaturile pe care ni le dă Domnul sunt pentru binele nostru, nu pentru ca să-i facem lui cine știe ce plăcere ascunsă, am început să mă rog la Domnul pentru ca să mă facă să fiu așa cum trebuie. M-am rugat și la Maica Domnului să mă facă o femeie așa cum trebuie. Îi tot ziceam: Maică tu știi cum trebuie să fie femeile, că ai fost femeie ca noi, ajută-mă să fiu harnică, ascultătoare, feminină, înțelegătoare, să am puterea să alint pe toată lumea etc. Și Maica Domnului m-a ajutat și ea și Domnul. Și într-o zi când soțul meu era în culmea furiei, care îl apuca din cauza băuturii, o liniște nemaipomenită a căzut peste mine și nu m-am mai înfuriat, nu am mai zis nimic, și, soțul meu, care venise să mă amenințe, a observat și a și zis calm ”văd că nu îți mai e frică” și a plecat. Este foarte adevărat că răul atrage răul și binele alunga răul.
Mai zilele trecute, părintele Cornel Urs, un părinte dăruit cu multă înțelepciune, de la noi din oraș, care obișnuiește la fiecare slujbă și din timpul săptămânii să ne dea sfaturi cu privire la viață, ne spunea ce înseamnă numele pe care îl dăm copiilor noștri și, printre altele, a zis că Adam înseamnă pământ și că ”din pământ ne tragem și în pământ mergem” iar Eva înseamnă viață. Draga mea, nu îți dai seama cât de mult ne iubește Dumnezeu și câtă atenție ne acordă nouă femeilor (undeva scria că Dumnezeu numără lacrimile femeilor). NU degeaba ne-a dat sarcini așa de grele și așa de importante. Tocmai pentru că suntem capabile să le facem. Tocmai pentru că avem puterea, înțelepciunea, răbdarea de a le îndeplini. Așa e și în viață. Nu poți pune la astfel de lucruri decât oameni de încredere. Ridică-te la nivelul pe care ți l-a pregătit Dumnezeu. NU degeaba se spune că cel înțelept cedează. Fi înțeleaptă, așa cum ești deja undeva în adâncul sufletului tău. Nu ai de ce
 să ai complexe că ești femeie. Ai numai motive de bucurie. El este cel complexat. De aceea și caută nod în papură.
Că trebuie să purtăm părul acoperit, că trebuie să lăsăm bărbații înaintea noastră la biserică și altele și că trebuie să acordăm bărbatului importanța care trebuie bărbatului casei, astea sunt exerciții de smerenie. Cum altfel arătăm că suntem smerite? Cred că știi că smerenia e singurul lucru care ne desparte de cel rău. E singurul lucru care ne apropie de Dumnezeu. Draga mea, de atunci nu se mai aud țipete în casa noastră. Eu sunt liniștită. Am înțeles că nu poți schimba pe nimeni în afară de tine și asta cu ajutorul lui Dumnezeu și că atunci când te schimbi în bine toate celelalte sunt mai bune parcă. El bea în continuare, face ce îl taie capul, dar astea sunt problemele lui. Eu am cercul meu de prietene, merg la biserică, fac cele ale bisericii și tu trebuie să faci la fel. Când e vorba de cele ale bisericii nu îl asculți, dar nu cu nervi. Părintele Nicolae Tănase spunea într-o conferință având ca subiect căsătoria, că în majoritatea cazurilor, când se destramă o căsătorie, femeia e de vină. Așa e. Femeia este stâlpul casei. Ea poate face ca o căsătorie să meargă. Ai puterea aceasta, draga mea. Nu o irosi. Eu am irosit-o. Acum suntem bătrâni și el e foarte bolnav din cauza băuturii. Dar tu mai poți face ceva. Fii înțeleaptă și diplomată și blândă și feminină că nu costă nimic și e în favoarea tuturor. Mai ales a copiilor, care te vor respecta și pe tine și pe tatăl lor.
Ai pe net mai multe mărturii că se poate. Ascultă-le. Ascult-o și pe măicuța. Fiecare propoziție a ei este o pagină de învățătură.
Te sărut cu mult drag. Aștept să încerci și să ne spui cum a fost. Merită.