Cu permisiunea dumneavoastră îndrăznesc să mă consider una dintre „elevele” Seminarului iertării, care, după patru ani de muncă asiduă (sau n-o fi fost loc și pentru mai mult?!), acum stau pe banca „premianților”, „învingătorilor” sau nici nu știu cum să mă mai pot intitula...
Citind mesajul de la R, care vă întreabă „care este adevărul?”, stau și mă gândesc, în ce măsură suntem vinovați noi (cei pe care i-ați călăuzit pe Cale prin acest Seminar) pentru ocările și insultele pe care le primiți?
S-ar putea să exagerez numindu-le ocări și insulte, fiind posibil să nu fie decât niște curiozități, dar oricum, părerea mea umilă este, că, nu le meritați sub nici o formă.
Știm cu toții câte cazuri „grele” aveți la Seminar. Eu am fost unul dintre acestea și mai știm, că, ați fi ratat și cea mai minimă șansă de reușită în ceea ce mă privește dacă ați fi fost foarte blândă și iubitoare cu mine! Asta ar fi fost doar o alifie pentru un monstru (era să scriu om!) care avea nevoie de cuțit care să taie în carne vie!
Aveți de hrănit atâtea „guri” înfometate de Adevăr! Unora le dați „lapte”, altora le dați „hrană solidă”, pentru unii sunteți „mumă”, pentru alții „ciumă”, depinde de nivelul la care sunteți nevoită să coborâți, care nu este altceva decât iadul!
După ce ne dați ani la rândul această hrană, ne conduceți pe Calea pe care vom găsi și ne vom hrăni cu Pâinea Vieții!
N-aș vrea să vă supăr și eu, dar nu credeți ca am avut prea multă dreptate atrăgându-vă atenția de nenumărate ori asupra faptului, că, ați refuzat să expuneți pe site și fragmentele în care ne arătăm recunoștința (fiecare în felul lui) față de dumneavoastră și obște pentru tot efortul (uneori supraomenesc) pe care l-ați depus pentru noi?
Din prea multă modestie ați refuzat acest lucru și pe undeva aveți dreptate... Spun pe undeva, deoarece contează ce veți avea scris în Cartea Vieții, dar este important și pentru cei de pe site, care nu au curaj sau se poticnesc pe Cale... Oare greșesc?
Și dacă e și vina noastră, să fie din cauza faptului că din prea multă lene nu am fost destul de concreți în ceea ce am dorit să exprimăm?
Mă voi opri acum, pentru că știu că aveți prea mult de lucru. Dumnezeu să vă dea multă sănătate și putere pentru a putea fi în continuare „de toate pentru toți!”.
Vă îmbrățișez cu dor și drag, VĂ SĂRUT MÂNUCĂLE FRÂNTE și VĂ IUBESC MULT MĂICUȚA MEA FRUMOASĂ, PREȚIOASĂ SI DE DUMNEZEU BINECUVÂNTATĂ! - al dumneavoastră copil nemulțumit: Kati