Scântei Andrei Lucian
Adu-mi în minte, Sfânt negrăit,
Numele Tău, întreit tăcând
În rugi;
Lumina Ta-
Să nu Te uit, iubind,
Dăruiește-mi
Să pot deschide
Cu ochii minții prăpăstiile de cuvinte,
Să pot privi
Ca spre înalte culmi de vise,
Adâncul Morții
Și să nu pier-;
Să cred, să sper, iubind
Dăruiește-mi.
Din neant de valuri de păcate și umbre
De amintiri fără rost, urlând
În false șoapte,
Din dorințe-
Spre Chipul nostru- al Tău, al meu- , iubind,
Înalță-mă –
Să știu opri
Timpul, spre a a spori Binele
În a mea Ființă;
Dincolo
De cugetul gândind la Tine-al lumii,
Neînțeles
Purtându-o-n suferință-;
Cu Tot ce sunt și voi mai fi, iubind,
Înalță-mă.