Bucuria cu care m-am trezit astăzi vreau s-o dăruiesc celor din jurul meu... așa pur și simplu, așa simt, nu am plănuit nimic ci așa simt astăzi că trebuie să fiu, foarte bucuroasă și că toată lumea din jurul meu trebuie să simtă asta, am și de dat dacă cineva este doritor.
Măicuța noastră dragă, nu am mai scris de mult, am simțit nevoia să o fac dar nu am putut, vreau doar să știți că după ce am terminat seminarul mă așteptam să mi se întâmple numai „minuni”, însă nu a fost așa, o bună perioadă am avut mari îndoieli, apoi multe frământări care m-au chinuit, eram ca într-un labirint, mă amețisem de tot și nu găseam cale de ieșire, nimic spectaculos nu se întâmpla deși urmasem toți pașii din seminar, l-am terminat! Deci trebuia să văd numaidecât schimbarea cea mare.
A venit apoi răspunsul, mai greu ce-i drept, dar s-a strecurat pe nesimțite aproape și mi-am zis „trebuie să fac Liturghia Iertării” iar... și iar, și de câte ori simt că am căzut din brațele Domnului voi face asta.
Și-a mers și merge atât de bine încât aș striga cât pot... Dumnezeu mă iubește, nu m-a uitat deși eu uit așa de repede și mult prea ușor, El este acolo, ce minunat e sentimentul, El chiar stă acolo și așteaptă să deschizi, numai eu uit lucrul ăsta și mi-e rușine, mă rușinez la gândul că las să treacă poate ore în șir în care nu-I acord măcar o secundă și totuși chiar și așa Domnul mă iubește. Are timp de mine, are timp de nimicurile pe care I le cer, pentru că asta fac mereu, cer câte ceva, și-mi răspunde cu blândețe și atât de tainic de mă cutremur dacă mă gândesc prea mult.
Mă rușinez și m-aș ascunde dar... unde, pentru că acum știu că El este pretutindeni!!! Si-i fain așa, adică nici nu se poate altfel .Și m-am întors în brațele Lui, aici aș vrea să rămân că e tare bine.
Asta am vrut să vă spun, adică nici măcar nu -mi găsesc cuvintele potrivite, știți Măicuță că nu mă pricep la scris, dar asta am simțit și tare am vrut să știți și dumneavoastră și-am să mai zic doar atât, nu doar eu trăiesc această bucurie ci și „ai mei dragi” și așa împreună cu mila Bunului Dumnezeu, cu rugăciunile dumneavoastră și ale noastre ( mai stângace) ne „Dumirim împreună pe Cale” și-i tare fain!
Vă îmbrățișez cu mare mare drag și Îl rog pe Dumnezeu să vă rânduiască multă sănătate și bucurii duhovnicești!
Andreea
Draga mea, draga mea Andreea!
E vina mea! Iartă-mă! Cred că nu am precizat destul de limpede că Seminarul nu se „termină” niciodată. Că avem nevoie să facem sesiunea opt încă multă vreme, cât putem mai des, iar „Liturghia iertării” în fiecare moment. E ceva atât de simplu! O ușoară arătare-oferire a ceea ce trăim lui Dumnezeu și o rugăciune ca El să transforme asta în cele bine plăcute Lui și să ne vindece sufletul când greșim. Și să ne și lumineze spre recunoștință și mulțumire când reușim!
Apoi, deși nu e la fel de simplu sau ușor, să facem și celălalt pas, adică să-i binecuvântăm pe toți cei care intră în relație directă cu noi pe Cale.
Mulțumesc pentru acest mesaj și pentru ce faci!
Domnul să-ți păzească bucuria ca să nu cazi din ea din nepăsare sau mândrie. Când o trăiești să mulțumești Domnului și să ceri inimă curată și străpunsă de la El! Asta îți va adânci și lărgi mult bucuria!
Cu dragoste și recunoștință
Maica Siluana