Hristos a Înviat!
Sărut mâna măicuţă, vă rog iertaţi şi binecuvântaţi!
Marea bucurie de Paşti
Aş vrea să vă împărtăşesc o bucurie pe care am avut-o chiar la sfârşitul Sfintelor slujbe din noaptea de Înviere. Postul l-am petrecut şontâc, şontâc, ba cu multă lăcomie la mâncare, ba cu lungi perioade de somn, ba cu multe căderi. N-am postit după rânduială, am ţinut post de bucate, Doamne iartă-mă, nu şi de păcate. Trebuie să precizez pentru o mai bună înţelegere că de abia am reuşit să termin a doua sesiune din seminarul iertării dar am citit mesajele pe care le-aţi publicat şi am învăţat din ele că e bine să ne rugăm Domnului spunând "Doamne binecuvintează pe...".
Deşi ar fi trebuit să fie pentru mine o bucurie că particip la Sfânta Slujbă de Înviere, mi-a fost tare greu să stau la slujbă. Ba mă dureau picioarele, ba îmi era somn, ba aveam senzaţia că nu se mai termină o dată slujba şi mă tot uitam la ceas, şi tot felul de astfel de lucruri. Până când Bunul Dumnezeu mi-a dat prin gând să mă rog. Şi am zis: Doamne mă dor piciorele tare, te rog ajută-mă, Doamne mă plictisesc în Sfânta Ta Biserică, iartă-mă şi te rog ajută-mă. Şi de unde până atunci tot din două în două minute mă uitam la ceas, nu ştiu cum dar ştiu că a fost mâna Domnului, când m-am uitat următoarea dată la ceas trecuseră 45 de minute şi eu n-am simţit deloc plictiseala de până atunci. Slujba era aproape pe terminate când m-au năpădit alte gânduri: Tare împietrit sunt la inimă şi încuiat la minte dacă n-am simţit nici un pic de bucurie în noaptea de Înviere, din cauză că n-am ţinut postul cum trebuie! şi gândurile o ţineau tot aşa.
S-a terminat slujba şi se citea pastorala când deodată ca un fulger am simţit ceva în inimă (oare în inimă? nu mai ştiu sigur dar cred că pe acolo pe undeva), după care mi-a venit să plâng şi am început (oare eu ziceam?) a zice Doamne binecuvintează pe soţia mea Mihaela şi vindecă sufletul ei... şi s-a continuat cu toţi fraţii şi cumnaţii şi toate rudele şi toţi prietenii şi cu cei adormiţi din neamul meu şi al soţiei. După care aceiaşi rugăciune adresată Maicii Domnului.Tot timpul cât a venit această rugăciune mi-a venit să plâng, de bucurie, dar mi-a fost ruşine să las lacrimile să curgă.
Mulţumesc Bunului Dumnezeu şi Măicuţei Domnului pentru bucurie.
Şi dumneavoastră măicuţă Siluana vă mulţumesc pentru rugăciuni, pentru că sunteţi alături de noi, pentru că suferiţi şi vă bucuraţi cu noi.
Gheorghe