(lui Tonitza)

strada era gri
și ușile caselor
din lemn masiv
de stejar.

Soarele ploua leneș
aerul
cu picuri uniforme
de căldură.

Dar el a îmblânzit zilele
cu răbdare,
până la fuziune.
Și pieptănându-le
cu dragoste
coama de aur,
ele i-au dăruit
curbe proaspete
de culori
puține
și știute
pe care a știut
să le întindă
pe pânză
chemându-se
una din alta
ca notele
fragile
de simfonie.