Maică,
Da, am simţit pe pielea mea că în momentele de suferinţă, şi mai ales atunci când ai conştiinţa faptului că ai greşit tu, faţă de tine, faţă de Dumnezeu, faţă de un om, şi-ţi pare rău din tot sufletul, atunci ai cea mai mare dragoste şi atenţie pentru suferinţele celorlalţi, astea sunt momente binecuvântate, atunci simţi că eşti viu (probabil e greu sau imposibil să trăieşti permanent la intensitatea aia). Mi s-a întâmplat asta după o perioadă când m-am îndepărtat de Dumnezeu, am greşit, am realizat ce s-a întâmplat şi suferinţa m-a făcut să-L redescopăr. Abia acum înţeleg într-un fel sensul acestei întâmplări.

Deci să cred că era neapărat nevoie să cad ca să înţeleg?

D.