Maica mea dragă, eu le-am creat!
S.

Pale de lumină

Totul e în mare parte deprimant, ceaţa densă persistă peste întreaga omenire, culoarea dominantă este gri, însă... parcă ceva se întrezăreşte... o scăpare, o undă de lumină caldă, necunoscută, dar prietenoasă, drăgăstoasă... Provine de undeva din văzduh, din depărtare... Fremătătoare se lasă purtată de vânt - împletindu-se devine un fir de lumină nesfârşit pe abisul cerului, liniştea domneşte peste întreaga viaţă, o uşoară adiere de vânt îmi sărută faţa elegant, iar apoi, coafându-mi pletele, zboară...

Poate că mohoreala specifică precedentelor anotimpuri m-a acaparat intens, obişnuinţa... însă ceva m-a trezit dintr-un somn profund, monoton, neplăcut... şi abia acum observ splendoarea ce mă înconjoară... A înviat făptura - viaţa...

Şi toată această profunzime e un mister mult prea fascinant, intens, pentru a fi înţeles întru totul! Un fir de iarbă modelat atât de meticulos e uimitor, iar apoi restul... graţia florilor - nişte balerine-n vânt, hora petalelor - o fantezie, dansul copacilor, straie de sărbătoare...

Împletirea luminii cu vântul, pământul, nunta simplă şi curată dintre trup şi suflet, dintre divin şi omenesc... Parcă totul soseşte dintr-un basm. Mii de licăriri se întrezăresc prin dansul vieţii... Totul îmbie la veşnicie! Soarele, undeva departe, ascuns după nişte noduri aproape transparente, mă invită la dans, un vals nesfârşit... Mă las în voia totului - e ceva mai presus de mine... O chemare eternă, infinită, continuă...

Cad răpusă la pământ, visul unei primăveri veşnice...

Adevărata bucurie

Discret şi rafinat, peste micimea caselor, neînsemnate într-un final, portocaliul cer, parcă în flăcări, de lumină... lăsându-se tot mai în jos, îndepărtându-se tot mai tare, se risipeşte treptat în mii de culori tot mai vagi! Acesta este înlocuit subtil de un val albastru, atât de pur şi nuanţat, asemănându-se unui copil!

Micile bucăţele, parcă rupte din soare, licăresc uimitor de puternic... paradă steluţelor, una şi una!

Concertul brotacilor a început nu demult, însă existent de-o veşnicie, se înteţeşte cu o repeziciune firească, alăturându-se greieraşii cu viorile sau chitările, zburătoarele cu zumzetul, târâtoarele cu gândul!... Florile, luna, soarele - obişnuiţii spectatori, aplaudă veseli, fredonând într-un gând!

Plimbarea de seara, în special vara, una dintre cele mai plăcute şi indispensabile ocupaţii!

Parcă undeva în zori mă aşteaptă, mă aşteaptă cineva, netezindu-mi calea cu lumina şi dragostea necuprinsă revărsată asupra întregii firi, acestea aducându-mi-le mie! Nepieritoarea frumuseţe, profundă, mereu bună şi drăgăstoasă, iertătoare şi netrufaşă, mi se dezvăluie în toată splendoare ei, cât pot pricepe!... Candoarea îmi vorbeşte în mii de culori, adevărata candoare, devenind una cu mine, izvor de iubire, lumină, înţelegere!...

Adevărata bucurie este a mea, este în mine, este în totul!... N-o pot pierde, nu-mi poate fi luată, suntem una!

Deseori ceea ce se vede este aparenţă, iar dincolo de ea se ascunde ceva, ceva neaşteptat, uimitor de frumos sau, din păcate, urât!

Această aparenţă n-ar trebuie să fie o limită a bucuriei, gândurilor!...