Iubită Maică,
Rândurile Sfinției Voastre m-au mângâiat mult, începusem să mă liniștesc până când am mers din nou la medicul meu (țin să amintesc ca este o somitate în ecografii fetale, este un ortodox practicant dar care mi s-a părut extrem de afectat, i-a fost foarte greu să-mi spună diagnosticul) având programare pe 23 martie. Pot spune că atât eu cât și soțul meu ne-am dus cu mare nădejde, că poate s-o fi schimbat ceva în bine dar mare mi-a fost durerea când medicul după o ecografie amănunțită a afirmat următoarele:” Copilul va avea un mare retard mintal deoarece este vorba de AGENEZIE DE CORP CALOS ȘI AGENEZIE DE VERMIX CEREBELOS”. Motivul invocat de medic este vârsta, am 40 de ani. Acesta nu este un motiv plauzibil. Menționez că domnul doctor are aparatură de ultimă generație. După părerea lui ar putea fi vorba de o combinație de trisomii. M-am hotărât să merg să fac amniocenteza deoarece poate dacă aș avea mai multe informații m-aș mai liniști... cu toate că adevărata liniște o găsim doar în Hristos. Familia noastră este de câțiva ani buni sub ascultarea unui duhovnic la care ne spovedim și ne împărtășim des. Noi mai avem doi copii cărora nu știu cum le voi spune adevărul despre surioara lor, nu știu cum îi voi pregăti pentru întâlnirea cu bebe.
Acum de Sfintele Sărbători am simțit că mă prăbușesc atât psihic cât și fizic, obsesiv îmi revin în minte gânduri legate de diagnostic, nu mai pot dormi... Azi, când m-am apropiat de Euharistie L-am rugat pe Domnul să mă ajute să ies biruitoare din acest război al gândurilor. Aș dori să-mi pot încredința toată viața mea lui Hristos, dar SUNT ATÂT DE SLABĂ. Acum două săptămâni mi-a căzut în mâini o cărticică cu minuni ale Sfântului Efrem Cel Nou. Mă agăț și de el. Am o întreagă pleiadă de Sfinți pe care-i rog să se roage pentru copilașul meu. Știu că Dumnezeu care a despărțit Marea Roșie și i-a păzit pe cei trei tineri în cuptorul cu foc poate face minuni și în cazul meu dar mi-e teamă că poate în cazul meu nu vrea și eu nu știu cum voi putea duce o astfel de cruce... Pentru părinți este cel mai greu când copiii lor suferă. Cu toții ne-am dorit atât de mult acest copil, nici nu mi-a trecut prin minte că mi s-ar putea întâmpla așa ceva. De când port această durere mă simt atât de mică, de neputincioasă. Are Domnul metodele Lui să mă smerească.
Vreau să le mulțumesc Mirelei și Danielei pentru rândurile trimise.
Alexandra