Copilul meu și nu al spitalului

Printer-friendly versionSend by email

Sărut mâna,
Mulțumesc din suflet pentru gândul bun pe care mi l-ați trimis.
O să mă rog pentru asistentă și pentru cei în măsură să poată schimba ceva.
M-a liniștit nespus de mult mail-ul dumneavoastră pentru că, până să citesc mail-ul simțeam că sunt singură, dar acum știu că nu sunt și știu că mai sunt mame care vorbesc (cel puțin) despre ceea ce se întâmplă la Cuza Vodă (și nu numai). E important să se știe, iar mamele să fie conștiente de ce e firesc și ce nu, și să nu mai considere nefirescul firesc și invers.
Cred că neliniștea mea provenea și din faptul că, mie personal, mi se părea totul anormal si toată lumea mă privea ciudat. Mi se părea că sunt singura care gândește și face lucrurile altfel și asistentele chiar mă făceau să cred că eu sunt problema. Acum știu că nu e așa și o să spun mamelor care trec prin asta să lupte pentru dreptul pe care l-au câștigat în momentul în care au adus pe lume un copil (copilul lor și nu al spitalului sau al altcuiva).
Doamne ajută! Și încă o dată multe mulțumiri pentru răspuns!
Roxana Botez

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar