Măicuţă,
Am citit din Sfânta Scriptură parabola cu smochinul şi n-am înţeles de ce Domnul i-a poruncit smochinului să se usuce?!

Pentru că smochinul nu l-a ascultat... Asta înseamnă, pe de o parte, că plantele ascultă (mai ales pe Domnul care le-a creat; şi mă duce gândul la mama care vorbea cu florile). Atunci, smochinul Domnului reprezintă neascultarea şi declinul oricărei făpturi în faţa Poruncii Domnului neîmplinite, chiar dacă ea, făptura, îşi vede de rostul ei, că ni se zice că nu era vremea smochinelor. Pe de altă parte, dacă şi plantele sunt chemate să asculte, ce să mai zicem de om? Tocmai el, lăsat cu raţiune, ar fi bine să asculte primul glasul Domnului...

Domnul, aici ne arată o Raţiune de dincolo de raţiune, care nouă ni se pare iraţională! Totuşi, vă întreb: de ce n-a iertat smochinul, de ce l-a uscat?

Era acea plantă rea? E clar că e parabolă, dar vă întreb: să vedem aici că până şi ce ni se pare câteodată mai minunat, un smochin verde, dar fără roade, poate fi considerat rău? Să încerc să mă gândesc că ce nu dă roade din punct de vedere spiritual, mai devreme sau mai târziu, când ni se va cere să dăm, şi nouă nu ne-a sosit încă ceasul, din diverse motive, dar în principal din neascultare, ne vom usca automat? Şi asta ca măcar uscându-ne să fim ascultători pentru ultima oară? Aici mă gândesc la moarte, că poate că e salvatoare de cele mai multe ori!

Ludmila