Sărut mâna, maică Siluana!
Am venit aici că să îmi spun oful și cu speranța că cineva mă va înțelege și îmi va da un sfat. Problema mea este că sunt prea iute la mânie, mi-e foarte greu să las de la mine mai ales când știu că am dreptate. M-am săturat de oamenii care își dau cu părerea în necunoștință de cauză și o fac într-un mod atât de impertinent de parcă s-ar crede Dumnezeu. Eu știu că numai Dumnezeu are dreptul să mă judece și nu suport aroganța umană, de parcă toți sunt deținătorii adevărului iar eu sunt o gânganie fără un pic de minte. Să nu mă înțelegeți greșit, eu accept judecata celor drepți, dar când îi văd pe cei lipsiți de discernământ că mă judecă îmi vine să turbez. Ce să fac ca să devin mai blândă și să nu mai pun totul la suflet? Să mă prefac că nu aud, nu pot, și nici să țin în minte supărarea nu cred că e bine... cum aș putea să mă schimb? :(

Mulțumesc și Doamne ajută!
Al